Bucură-te și cântă fără oprire

EDITURA LUX SUBLIMA

ARTICOLE YOGA MAGAZIN

www.luxsublima.ro

 

Când o femeie dintr-un vechi trib african își dă seama că este însărcinată se pregătește pentru cel mai important lucru pe care îl poate face pentru copilul ei. Se retrage în afara comunității cu prietenele sale, se roagă și meditează împreună până când ea sau o alta aude cântecul celui care se va naște peste câteva luni. O credință a locurilor spune că fiecare suflet are propria vibrație, care îi exprima amprenta unică și menirea existenței. Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare, iar celelalte fredonează împreună cu ea până când îl memorează și îl pot repeta fără șovăire. Atunci se întorc în trib, unde îl vor învăța și ceilalți.

La naștere, întreaga comunitate se adună în jurul pruncului și îi cântă cântecul propriului său suflet. În anii următori tribul este prezent la fiecare dintre lecțiile de viață pe care le primește copilul și îi sărbătorește fiecare reușită cu același cântec. Mai târziu, când intră în rândul bărbaților sau al femeilor, când se căsătorește, când are primul copil... Omul își aude cântecul său din nou și din nou. Și de fiecare dată primește celebrarea colectivă a esenței sale sufletești.

Când se pregătește să părăsească această existență îl ascultă pentru ultima oară. Căci la fel ca în prima zi de viață, toți membrii tribului îi vin la căpătâi și îi cântă cântecul care îi însoțește nașterea în lumea de dincolo.

Comunitatea aceasta se conduce după reguli simple. Dacă cineva din grup comite o greșeală gravă, o nedreptate, un act imoral sau violent, este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui vinovat. Ce fel de judecată și ce fel de pedeapsă urmează? Niciuna. Grupul începe să cânte celui care a greșit cântecul propriului său suflet. Tribul știe că nu pedeapsa este corecția cu adevărat folositoare pentru cineva care a încălcat codul de conviețuire. Ci iubirea și reamintirea esenței reale a ființei sale. Căci atunci când un om își recunoaște cântecul propriului suflet nu mai are nici dorința, nici nevoia de a face lucruri care îi rănesc pe cei din jur.
 

 

Un prieten adevărat îți știe cântecul pe dinafară și ți-l cântă când tu l-au uitat. Cei care te iubesc nu se lasă înșelați de greșelile pe care le-ai făcut sau de imaginea catastrofală pe care o poți avea uneori despre tine însuți. Ei îți amintesc frumusețea unică a sufletului tău tocmai când te simți mai urât și mai nevrednic. Îți amintesc faptul că ești complet chiar în momente când te consideri neputincios și rupt în bucăți, îți aduc aminte că ești curat, exact când te simți mai vinovat. Și te fac să vezi din nou care-ți este menirea în această viață, tocmai când ești mai confuz și mai puțin încrezător.

Nu te-ai născut și nu ai crescut în tribul african care îți fredonează cântecul esențial al sufletului în momentele tale de răscruce. dar viața îți arată mereu când ții linia melodică bună și când nu. Dacă te simți împăcat și senin, ceea ce faci se potrivește cu adevărat cântecului tău, dacă te frămânți, te revolți sau te blamezi, sigur ai început să falsezi. În cele din urmă însă toți trebuie să ne recunoaștem propriul cântec și să-l cântăm desăvârșit. Nu te îngrijora dacă te simți nesigur uneori și ai senzația că glasul îți derapează. Chiar și marii cântăreți pățesc așa câteodată. Bucură-te de fiecare clipă și cântă fără oprire pe drumul tău de întoarcere acasă.

 

Aurea Mutulescu