Îmbracă-te de fiecare dată în sublima lumină divină

Această tehnică yoghină simplă ne permite să medităm profund asupra splendorilor toamnei şi, pornind de la conştientizarea diversităţii spectrului coloristic, să percepem realitatea curentului subtil alb-strălucitor, care ne dă ocazia să intrăm într-o inefabilă stare de armonie şi pace cu acest anotimp roditor şi savuros.

1. Ne aşezăm cât mai confortabil într-o postură yoghină de meditaţie sau pe scaun, urmărind să menţinem spatele drept. Ne interiorizăm, păstrăm  ochii închişi.

2. Ne gândim la o culoare anume, care ne place foarte mult şi pe care o putem evoca lesne. De  exemplu  ne vizualizăm traversând un spaţiu inundat de un  minunat galben-auriu, cu reflexe strălucitoare. Ne acordăm răgazul interior de a ne scălda, din creştet până în tălpi, în culoarea luminoasă pe care am ales-o.

3. Remarcăm acum  numeroasele nuanţe care o alcătuiesc: tonuri de roşu, oranj, roşu-arămiu şi galben intens. Contemplăm diversitatea şi bogăţia de nuanţe care compun culoarea de la care am pornit.

4. Luăm apoi fiecare nuanţă în parte şi o facem să se amplifice şi să ne învăluie fiinţa, într-un vortex de energie subtilă specific, simţind  bogăţia magică de stări pe care le trezeşte în noi.

5. Urmărim apoi să realizăm un proces de sinteză unificatoare, pentru care invocăm realitatea curentului subtil colorat alb-strălucitor. În scurt timp, conştientizăm prezenţa acestui flux de lumină divină şi ne învăluim în puritatea sa mângâietoare. Albul-strălucitor reprezintă rezulta-tul compunerii energiei tuturor celorlalte culori şi prin asta e un aspect caracteristic, simbolic, al perioadei recoltei şi o manifestare ce caracterizează în general perioada de toamnă.

6. În final, rămânem cufundaţi în această mirifică lumină alb-strălucitoare şi urmărim să simţim energia subtilă specifică a toamnei.

7. Reluăm priza de conştiinţă asupra realităţii fizice, deschidem încet ochii, ne întindem trupul întocmai ca o pisică, iar apoi surâdem plini de fericire.

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
Yoga Magazin 76/2011
Fragment din cartea:
Tehnici yoghine simple şi unele metode
tradiţionale ce generează efecte benefice intense,
profunde şi surprinzătoare, editura Shambala

sursa: www.yogamagazin.ro

Inspiraţii

"Prin revelarea deplină a Sinelui Suprem Nemuritor Atman, care totodată face cu putinţă cunoaşterea Adevărului Ultim Divin, în fiinţa voastră apare starea de pace dumnezeiască profundă."
                                                                                                 profesor yoga Gregorian Bivolaru

Calculează-ți coeficientul de optimisticism

Da, ai citit bine. Optimisticism. Un curent revoluţionar, fondat de Terry Lynn Taylor şi Mary Beth Crain, autoarele unor lucrări cu renume internaţional: Mesagerii luminii, Păzitorii speranţei, Răspunsuri de la îngeri, Creând împreună cu îngerii şi Înţelepciunea angelică. În cartea lor, Ghidul optimisticului, autoarele arată o modalitate eficientă de a folosi înţelepciunea mistică pentru a deveni părtaşi la miracolul unei existenţe spirituale.

Noi, oamenii, trăim sub semnul paradoxului: depindem de planul fizic pentru a supravieţui şi totuşi tânjim după puteri metafizice pentru a deveni cu adevărat vii aici, pe Pământ. Suntem prinşi între dorinţa de siguranţă şi nevoia ardentă de libertate, între fuga continuă pentru a ne proteja viitorul şi năzuinţa fierbinte de a trăi clipa, între lupta pentru supravieţuire şi aspiraţia spirituală.
Ce e de făcut? Care e soluţia? Suntem, de fapt, în căutarea optimisticismului. Odată descoperit, el ne va aduce splendoarea unei vieţi divine, trăite din plin, cu intensitate, cu înţelepciune, cu fericire.

BUCURĂ-TE DE CE E MAI BUN
Cuvântul optimisticism are numeroase conotaţii. Rădăcina sa – opt – provine din latinescul optare – a alege. Opt este de asemenea rădăcina lui optic – a vedea şi a lui optimum – cel mai bun. Aceasta este de altfel definiţia optimismului – a vedea ce e mai bun în ceva sau în cineva. Cuvântul misticism provine din grecescul mystikos – mister; cea mai veche definiţie a misticului îl descrie drept cel iniţiat în mistere, în tainele dumnezeieşti rezervate celor puţini.
La rândul său, rădăcina misterului este grecescul muo – a închide simţurile. Însă aici nu e vorba de izolarea sau ascetismul sever ce-i caracterizează pe unii pustnici, ci de starea de minunare, de uimire pe care optimisticul o trăieşte atunci când se opreşte pentru a asculta bătaia de inimă a universului sau chemarea propriului suflet.
Însă cuvântul cheie este a alege. Fiecare are această putere – de a alege aici şi acum să devină optimistic. Fiecare poate opta pentru un nou şi superior punct de vedere ce implică o viziune expansionată, miraculoasă prin profunzimea ei. Dacă optimistul priveşte cu doi ochi, optimisticul priveşte cu trei: cei doi ochi vizibili şi cel de-al treilea ochi, cel ce conferă perspectiva interioară, mistică, spirituală, plină de înţelepciune.
Optimistul gândeşte: „Viaţa mea este plină de fericire. Totul are sens şi semnificaţie. Prefer să caut motivele de bucurie, nu pe cele de tristeţe; prefer să acţionez într-un mod creator, în loc să mă complac în teamă. Găsesc iubirea oriunde aleg să o caut.“
Optimisticul afirmă: „Viaţa mea este plină de fericire, pentru că e parte integrantă a unei Creaţii infinite, superioară mie. Totul are sens şi semnificaţie, pentru că mă identific cu ceea ce îmi este superior. Mă expansionez dincolo de limitele trupului meu, dincolo de bariera timpului, în eternitate.
Nu mă tem, pentru că ştiu că eu sunt mai mult decât acest corp fizic, iar el nu poate avea putere asupra mea. Trăiesc iubirea lui Dumnezeu ce există pretutindeni, deci implicit în mine. Ştiind că sunt atât de iubit, îi pot iubi şi pe ceilalţi, fără nicio teamă.“
Astfel, dacă optimistul are parte de ce e mai bun în această lume, optimisticul se bucură de ce e mai bun din ambele lumi: cea materială şi cea spirituală, cea fizică şi cea metafizică, cea de aici şi cea de Dincolo.

ABANDONEAZĂ-TE LUI DUMNEZEU
Optimisticismul este, în ultimă instanţă, un proces de acordare cu mesajele sufletului, care ne ajută să ne deschidem către puterea uriaşă a transformării, a reînnoirii ce ne stă tot timpul la dispoziţie. Optimisticul răspunde vieţii. Nu încearcă să o controleze, ci să-i asculte mesajul. Optimisticismul este mai mult decât o atitudine, este o desăvârşire continuă, o creştere continuă, o experienţă de viaţă continuă.
În 1978, la Universitatea din Pennsylvania, psihologii Martin Seligman, Lyn Abramson şi John Teasdale au realizat un studiu cu privire la diferenţele dintre optimişti şi pesimişti. Au folosit termenul stil explicativ pentru a descrie modul în care ne explicăm lucrurile care ni se petrec.
De exemplu, dacă un pesimist nu este angajat în urma unui interviu, el va interpreta evenimentul astfel: „Persoana care m-a intervievat nu m-a plăcut de cum am intrat pe uşă. Aşa se petrece întotdeauna. Nu voi face niciodată o impresie bună. Întotdeauna fac gafe la interviuri. Acesta era serviciul pe care mi-l doream şi l-am ratat. Nu voi obţine niciodată slujba pe care mi-o doresc“.
Acesta este stilul explicativ personal, universal şi permanent. Pesimistul se consideră responsabil pentru toate eşecurile din viaţa sa, reale sau imaginare. El vede într-un eşec o imagine reprezentativă a întregii sale existenţe şi simte că îi este imposibil să schimbe ceva.
Dacă un optimist nu este angajat, el va gândi: „N-am răspuns bine la nişte întrebări. De obicei fac faţă cu bine interviurilor, dar azi nu a fost să fie. Sunt multe alte oferte de lucru, sigur am s-o găsesc pe cea potrivită pentru mine.“
Acesta este stilul explicativ impersonal, impermanent şi specific. Prin atitudinea sa, optimistul nu ia eşecul pe cont propriu, îl consideră o situaţie temporară, un incident izolat, nu o măsură a întregii sale vieţi.
Care este stilul explicativ al optimisticului? Este cel transcendent. El va spune: „Bine, serviciul acesta nu e pentru mine. Mă abandonez Voinţei divine, a acelei puteri nevăzute care mă ghidează şi îmi conturează destinul. Am încredere că totul se petrece astfel dintr-un motiv anume, ce-mi va fi revelat cât de curând.“

TESTEAZĂ-TE
Cât de optimistic eşti? Care este atitudinea ta actuală cu privire la viaţă, la tine, la Dumnezeu? Care este stilul tău explicativ? Cum priveşti eşecul sau succesul?
Cât de simplă ţi-ai făcut viaţa? Care e reacţia ta faţă de frumuseţile naturii, faţă de copii sau animale? Cât loc laşi în viaţa ta pentru reflecţie şi meditaţie? Pentru bucurie? Pentru râs? Îţi este familiară atitudinea spiritual transformatoare sau ai nevoie de un impuls?
Cu toţii suntem optimistici într-o anumită măsură. Întrebările de mai jos nu conţin un test, ci o invitaţie la introspecţie. Nu există răspunsuri corecte sau greşite. Trebuie doar sinceritate.
Răspunde cu un număr – de la 1 la 5 – care te descrie cel mai bine:
1 – niciodată,
2 – rareori,
3 – uneori,
4 – deseori,
5 – întotdeauna.

1. Simţi că eşti pregătit să te transformi atunci când circumstanţele din viaţa ta o cer?
2. Consacri zilnic un timp anume meditaţiei sau rugăciunii?
3. În drumurile tale, te opreşti adeseori pentru a admira florile?
4. Cât de des dialoghezi cu copiii pe care îi întâlneşti?
5. Ai urmărit vreodată să comunici cu animalele?
6. Cât de des contempli cerul?
7. Eşti adeptul filosofiei de viaţă care nu ia lucrurile prea în serios?
8. Trăieşti sentimentul de recunoştinţă pentru ceea ce ţi-a dăruit viaţa?
9. Ai trăiri spirituale de vârf, momente de culme sau de extaz?
10. Vezi aspectul plin de umor al situaţiilor cu care te confrunţi?
11. Când eşti confuz sau dezorientat, ai încredere că o forţă divină superioară te va ajuta să treci peste greutăţi?
12. Când citeşti relatări despre fenomene miraculoase paranormale, eşti fascinat de misterul din spatele lor?
13. Cât de des trăieşti sentimentul de a fi pasionat de ceva?
14. Cât de des reuşeşti să-ţi menţii echilibrul în situaţiile în care totul în jurul tău pare că se prăbuşeşte?
15. Consideri că fericirea are o forţă mai mare decât suferinţa?
16. Cât de des îţi pui dorinţe când vezi stele, raze de lună sau curcubeie?
17. Cât de des vezi înţelesuri aflate dincolo de convingerile majorităţii?
18. Cât de des te învoieşti de la serviciu pe motiv că eşti bolnav, dar pentru a avea de fapt o zi de relaxare?
19. Te bucuri de lucrurile mărunte?
20. Îţi asculţi intuiţia?
21. Consideri că momentele de suferinţă din viaţa ta sunt profesori sau dictatori?
22. Îţi păstrezi mintea deschisă, chiar şi atunci când nu înţelegi ce se petrece?
23. Îţi faci timp pentru mici gesturi de atenţie faţă de ceilalţi?
24. Cât de des ceri – şi aştepţi – un miracol?
25. Crezi că ai dreptul divin de a trăi o viaţă fericită şi plină de pace, chiar şi în mijlocul dezastrelor şi suferinţelor?
26. Crezi că ai puterea şi responsabilitatea de a aduce în vieţile celorlalţi bucurie şi perspective spirituale?
27. Eşti conştient de ritmurile naturii şi te simţi integrat în ele?
28. Când vremea este întunecată, apreciezi în continuare frumuseţea mai subtilă a cerului, dispoziţiile schimbătoare ale norilor, răcoarea aerului?
29. Pui mare preţ pe plăcere?
30. Cât de des te confrunţi cu fenomene de sincronicitate?
31. Laşi perfecţionismul în seama lui Dumnezeu?
32. Te simţi tânăr, indiferent de vârsta ta biologică?
33. Meditezi vreodată la motivul pentru care te afli aici, pe Pământ?
Alege varianta de răspuns care ţi se potriveşte cel mai bine.
34. Când urmăreşti jurnalul de la ora 17, cu toate ştirile despre dezastre, ai tendinţa să:
a. Te pregăteşti pentru trecerea în lumea de dincolo;
b. Accepţi faptul că suferinţa face parte din viaţa noastră de pe Pământ;
c. Te rogi la Dumnezeu pentru ca lucrurile să se îndrepte;
d. Schimbi postul de ştiri cu cel de desene animate;
e. Îţi trăieşti de acum înainte viaţa într-un mod cât mai conştient şi plin de însemnătate.
35. Vecinul tău îţi face o vizită şi îţi spune că a construit o navă spaţială. Mâine pleacă pe Lună şi te invită să-l însoţeşti. Ce spui?
a. Îl întrebi ce a băut de dimineaţă;
b. Te întrebi dacă ai de unde să cumperi acolo pastă de dinţi;
c. Fugi să-ţi cumperi haine potrivite climei lunare;
d. Îi spui: Da.
e. Îi spui: Da, dar nu avem nevoie de nava spaţială!
36. Ce faci când auzi vocea inimii?
a. Dai sonorul MP3-ului mai tare;
b. Îţi spui că totul e doar în imaginaţia ta;
c. O întrebi dacă poate reveni mai târziu;
d. Te opreşti pentru a o asculta;
e. O inviţi la un dialog.

La primele 33 de întrebări acordă-ţi un punct pentru „niciodată“, 2 „pentru rareori“, 3 pentru „uneori“, 4 pentru „deseori“, 5 pentru „întotdeauna“.
Calculează acum punctele obţinute. La ultimele trei întrebări, acordă-ţi un punct pentru fiecare A, 2 puncte pentru fiecare B, 3 puncte pentru fiecare C, 4 puncte pentru fiecare D, 5 puncte pentru fiecare E.
• Între 185-160:
Felicitări! Coeficientul tău de optimisticism este foarte ridicat. Apreciezi viaţa şi te bucuri de ea. Te simţi în legătură cu Dumnezeu, cu natura, cu sufletul tău; eşti pasionat şi plin de compasiune. Îţi asumi responsabilitatea pentru menirea ta spirituală pe acest pământ: ştii să râzi.
• Între 159 – 130:
Foarte bine. Ai parcurs cale lungă pe linia optimisticismului. Uneori ai tendinţa să te îndoieşti de puterea iubirii divine şi de resursele tale spirituale, dar cea care te scoate la lumină este mintea ta deschisă.
• Între 129-90:
Oh-oh. Se pare că ai o mică problemă în a te decide dacă viaţa este foarte frumoasă sau este doar o şansă de a te simţi bine. Ai ceea ce trebuie, dar mai e necesară o doză bună de încredere şi credinţă.
• Între 89-60:
Este cu putinţă să fi negat faţă de tine însuţi latura spirituală, Sinele tău dumnezeiesc? Dacă este aşa, începe să cauţi această latură spirituală. Descoper-o şi amplifică-ţi încrederea în posibilitatea de a atinge extazul.
• Între 59-37:
Pericol! Pulsul optimisticismului în scădere! Porneşte sistemele de menţinere a vieţii! Adu-ţi aminte, nu e niciodată prea târziu să faci loc în viaţa ta iubirii, pasiunii, entuziasmului, generozităţii, umorului, încrederii, păcii, bucuriei.

Altai Himalaya și misterele lor

EDITURA LUX SUBLIMA
NICHOLAS ROERICH - ALTAI HIMALAYA ȘI MISTERELE LOR. JURNAL DE CĂLĂTORIE
www.luxsublima.ro

Nicholas Roerich. Un Da Vinci al secolului XX. Artist prolific și inclasabil, filozof mistic, pedagog, scriitor, arheolog, explorator. O conștiință înaltă și un om de acțiune. A inițiat primul act internațional pentru protejarea patrimoniului cultural. A fost nominalizat la premiul Nobel pentru pace.
I s-a dus vestea ca mesager al Shambalei și bodhisattva de cel mai înalt rang. A fost considerat una dintre luminile absolute ale timpului său. Acesta este Nicholas Roerich.
Scrisă de-a dreptul pe şeaua calului, Altai - Himalaya este istoria fascinantă a unei expediţii de pionierat. Un triumf pentru studiile despre Orient. Relatarea palpitantă a investigaţiilor arheologice şi etnografice din zone asiatice care nu mai fuseseră explorate. Nicholas Roerich a marcat primul pe hartă zeci de vârfuri muntoase şi trecători din Himalaya. A străbătut drumuri interzise şi drumuri neumblate de europeni. A fost primit ca un ambasador al bunăvoinţei şi a adunat credinţe, legende, comori ale spiritualităţii orientale.
Dar paginile acestea sunt mai mult decât un jurnal de călătorie. Sunt mărturia întâlnirii cu o lume plină de mister şi o poveste de dragoste cu sufletul acestei lumi. Intensitatea la care a fost scrisă şi frumuseţea mistică a acestei cărţi ne cheamă într-un spaţiu lăuntric, acolo unde toate călătoriile se unesc intr-una singură. Cea a inimii către lumină. Vii?

Începutul este aproape

EDITURA LUX SUBLIMA

ARTICOLE YOGA MAGAZIN

www.luxsublima.ro

Vreme trece, vreme vine. Noi suntem între trecut şi viitor. Punte ridicată peste abis. Cea care ne duce pe ţărmul unei noi lumi.
Propria noastră inimă este un pod care se construieşte chiar acum. Chiar în momentul în care eu scriu şi voi citiţi. Chiar în momentul în care gândul meu s-a îndreptat spre voi şi inima mea a simţit inimile voastre. Iar această simţire se îmbogăţeşte continuu din setea care ne aduce mereu unii spre alţii şi pe toţi deopotrivă spre Inima care ne este obârşie.
Nu vom obosi să căutăm acest miez al vieţii şi această solidaritate, pentru că orice am alege pentru un timp sau altul să trăim, să dorim, să înfăptuim, nu ne va fi îndeajuns. Nici dacă vom fi preaiubiţi şi preaiubite, nici dacă vom fi artişti sau inventatori, nici dacă vom fi mult premiaţi şi mult prosperi. Toate formele de putere şi satisfacţie pe care le căutăm şi le experimentăm nu ne sunt
de-ajuns. Aceasta este marea noastră şansă, la fel cum este şi marele pericol.
Căci atunci când nu astâmpărăm adevărata foame, lăcomia riscă să se înteţească şi să ne ducă spre noi excese. Desigur, în egală măsură este posibil să ne ducă spre adevărata hrană. Cum putem face saltul care ocoleşte pericolul şi foloseşte pe deplin şansa? Aici este un test permanent şi îl dăm pe muchie de cuţit. Pe muchie de vremuri.
Am auzit cu toţii descrieri teribile ale momentului decembrie 2012. O voluptate anapoda i-a făcut pe mulţi să strige cât i-au ţinut puterile: „Lumea se scufundă, sfârşitul e aproape.“ Iată-ne însă în 2013. S-a amânat apocalipsa? Dar e încă aproape?
Adevărata înţelepciune şi semnele care se arată spun altceva. Nu sfârşitul, ci începutul e aproape. Este cel mai aproape, în cel mai intim spaţiu al fiinţei noastre. În inimă. Ce ne e de trebuinţă pentru ca lumea veche în care am trăit să-şi dizolve vârtejurile de întuneric? Să ne trezim, să creştem, să acţionăm.
Am mai auzit aceste vorbe. Ne-am gândit la ele, dar am crezut că îi privesc mai ales pe ceilalţi. Am fost convinşi că noi ne-am trezit, creştem, acţionăm. Şi totuşi fiecare dintre noi încă îşi îngăduie câte-un pui de somn în zone ale conştiinţei care au nevoie de luciditate.
Fiecare însă poate să-şi privească gândurile, stările, automatismele de reacţie, faptele şi să ia hotărârea de a se maturiza spiritual. De a-şi asuma responsabilitatea pentru felul cum arată  existenţa sa. Fiecare dintre noi e cu adevărat câştigat din momentul în care îşi asumă această responsabilitate chiar şi pentru lucrurile care nu-i plac, pentru relaţiile care nu-l bucură şi pentru situaţiile care i se par nedrepte.
Dar a înţelege că suntem pe deplin responsabili nu înseamnă a ne simţi vinovaţi. Ci a ne lua în stăpânire întreaga putere lăuntrică. A ne convinge că suntem liberi să alegem de-acum înainte alt fel de a gândi, de a acţiona, de a relaţiona. De a ne modela propria viaţă şi în felul acesta viaţa întregii umanităţi.
Aşadar începutul noii lumi este aproape. În inimă. N-o să lăsăm viitorul să ne aştepte. Îl vom crea. Chiar din momentul acesta.

Aurea Mutulescu

Yoga Magazin - Starea de geniu (3)

EDITURA LUX SUBLIMA
REVISTA YOGA MAGAZIN nr.2 - tematic
Starea de geniu poate fi trezită prin practica yoga?
www.luxsublima.ro

Răspuns la problema BOGDĂNEL CEL CUMINTE:

În cele 20 de zile care au trecut din lună, Bogdănel a fost cuminte 12 zile.

Bancuri geniale (1)

EDITURA LUX SUBLIMA
BANCURI GENIALE DE TE DAU DE 3 ORI ȘI 1/4 PESTE CAP
de Robert Leontescu
www.luxsublima.ro

Doi purici croșetau un metru cub de gaz metan într-un bec, când vine mama lor porcul și-i întreabă:
- Plecați de-aici!

Nu vă chinuiți să înțelegeți ceva din bancul acesta. E cel mai sec pe care îl știu. E o culme a absurdului. Nu spune nimic logic și nu face trimitere la ceva anume. Altul este motivul pentru care l-am inserat în paginile acestei cărți: blochează mintea. O face atât de bine, încât anecdota se transformă într-un instrument de lucru spiritual. Tot ce ne mai trebuie pentru o reușită deplină este conștientizarea.

Bancul debutează cu personajele principale: doi purici. Din momentul în care aflăm aceasta, căutăm instinctiv să anticipăm acțiunea. Dar tot ce se spune în continuare ne anulează tentativa de a înțelege logic. Speri după ce ai aflat despre croșetat că o să vină ceva mai comestibil, mai coerent. Cel puțin, asta așteaptă mintea, să transforme totul în cunoscut, prin lentilele trecutului.

Dar nici următoarea informație nu o ajută deloc: un metru cub de gaz metan. Și care, culmea, e îngrămădit într-un bec. Phuu! Ți se strepezesc sinapsele. Mentalul totuși speră:

- Uite că vine mama lor.

Dar... surpriză. Mama puricilor e porcușorul.

Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, întrebarea finală pune capac la toate:

- Plecați de aici!

În punctul ăsta, mintea se predă. De aceea apare și râsul. Cenzorul principal capitulează.

Deși bancul nu e prea lung, desfășurarea de forțe e suficientă pentru a ne pune pe butuci tendințele discursive. Râdem din tot sufletul, savurând clipele de hiatus mental. Dar râsul nu durează o eternitate... Gândurile rebele își refac rapid forțele, iar anecdota e deja... veche. Ce facem în continuare...?