BANCURI GENIALE DE TE DAU DE 3 ORI ȘI 1/4 PESTE CAP
de Robert Leontescu
www.luxsublima.ro
Doi purici croșetau un metru cub de gaz metan într-un bec, când vine mama lor porcul și-i întreabă:
- Plecați de-aici!
Nu vă chinuiți să înțelegeți ceva din bancul acesta. E cel mai sec pe care îl știu. E o culme a absurdului. Nu spune nimic logic și nu face trimitere la ceva anume. Altul este motivul pentru care l-am inserat în paginile acestei cărți: blochează mintea. O face atât de bine, încât anecdota se transformă într-un instrument de lucru spiritual. Tot ce ne mai trebuie pentru o reușită deplină este conștientizarea.
Bancul debutează cu personajele principale: doi purici. Din momentul în care aflăm aceasta, căutăm instinctiv să anticipăm acțiunea. Dar tot ce se spune în continuare ne anulează tentativa de a înțelege logic. Speri după ce ai aflat despre croșetat că o să vină ceva mai comestibil, mai coerent. Cel puțin, asta așteaptă mintea, să transforme totul în cunoscut, prin lentilele trecutului.
Dar nici următoarea informație nu o ajută deloc: un metru cub de gaz metan. Și care, culmea, e îngrămădit într-un bec. Phuu! Ți se strepezesc sinapsele. Mentalul totuși speră:
- Uite că vine mama lor.
Dar... surpriză. Mama puricilor e porcușorul.
Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, întrebarea finală pune capac la toate:
- Plecați de aici!
În punctul ăsta, mintea se predă. De aceea apare și râsul. Cenzorul principal capitulează.
Deși bancul nu e prea lung, desfășurarea de forțe e suficientă pentru a ne pune pe butuci tendințele discursive. Râdem din tot sufletul, savurând clipele de hiatus mental. Dar râsul nu durează o eternitate... Gândurile rebele își refac rapid forțele, iar anecdota e deja... veche. Ce facem în continuare...?
