Da, ai citit bine. Optimisticism. Un curent revoluţionar, fondat de Terry Lynn Taylor şi Mary Beth Crain, autoarele unor lucrări cu renume internaţional: Mesagerii luminii, Păzitorii speranţei, Răspunsuri de la îngeri, Creând împreună cu îngerii şi Înţelepciunea angelică. În cartea lor, Ghidul optimisticului, autoarele arată o modalitate eficientă de a folosi înţelepciunea mistică pentru a deveni părtaşi la miracolul unei existenţe spirituale.
Noi, oamenii, trăim sub semnul paradoxului: depindem de planul fizic pentru a supravieţui şi totuşi tânjim după puteri metafizice pentru a deveni cu adevărat vii aici, pe Pământ. Suntem prinşi între dorinţa de siguranţă şi nevoia ardentă de libertate, între fuga continuă pentru a ne proteja viitorul şi năzuinţa fierbinte de a trăi clipa, între lupta pentru supravieţuire şi aspiraţia spirituală.
Ce e de făcut? Care e soluţia? Suntem, de fapt, în căutarea optimisticismului. Odată descoperit, el ne va aduce splendoarea unei vieţi divine, trăite din plin, cu intensitate, cu înţelepciune, cu fericire.
BUCURĂ-TE DE CE E MAI BUN
Cuvântul optimisticism are numeroase conotaţii. Rădăcina sa – opt – provine din latinescul optare – a alege. Opt este de asemenea rădăcina lui optic – a vedea şi a lui optimum – cel mai bun. Aceasta este de altfel definiţia optimismului – a vedea ce e mai bun în ceva sau în cineva. Cuvântul misticism provine din grecescul mystikos – mister; cea mai veche definiţie a misticului îl descrie drept cel iniţiat în mistere, în tainele dumnezeieşti rezervate celor puţini.
La rândul său, rădăcina misterului este grecescul muo – a închide simţurile. Însă aici nu e vorba de izolarea sau ascetismul sever ce-i caracterizează pe unii pustnici, ci de starea de minunare, de uimire pe care optimisticul o trăieşte atunci când se opreşte pentru a asculta bătaia de inimă a universului sau chemarea propriului suflet.
Însă cuvântul cheie este a alege. Fiecare are această putere – de a alege aici şi acum să devină optimistic. Fiecare poate opta pentru un nou şi superior punct de vedere ce implică o viziune expansionată, miraculoasă prin profunzimea ei. Dacă optimistul priveşte cu doi ochi, optimisticul priveşte cu trei: cei doi ochi vizibili şi cel de-al treilea ochi, cel ce conferă perspectiva interioară, mistică, spirituală, plină de înţelepciune.
Optimistul gândeşte: „Viaţa mea este plină de fericire. Totul are sens şi semnificaţie. Prefer să caut motivele de bucurie, nu pe cele de tristeţe; prefer să acţionez într-un mod creator, în loc să mă complac în teamă. Găsesc iubirea oriunde aleg să o caut.“
Optimisticul afirmă: „Viaţa mea este plină de fericire, pentru că e parte integrantă a unei Creaţii infinite, superioară mie. Totul are sens şi semnificaţie, pentru că mă identific cu ceea ce îmi este superior. Mă expansionez dincolo de limitele trupului meu, dincolo de bariera timpului, în eternitate.
Nu mă tem, pentru că ştiu că eu sunt mai mult decât acest corp fizic, iar el nu poate avea putere asupra mea. Trăiesc iubirea lui Dumnezeu ce există pretutindeni, deci implicit în mine. Ştiind că sunt atât de iubit, îi pot iubi şi pe ceilalţi, fără nicio teamă.“
Astfel, dacă optimistul are parte de ce e mai bun în această lume, optimisticul se bucură de ce e mai bun din ambele lumi: cea materială şi cea spirituală, cea fizică şi cea metafizică, cea de aici şi cea de Dincolo.
ABANDONEAZĂ-TE LUI DUMNEZEU
Optimisticismul este, în ultimă instanţă, un proces de acordare cu mesajele sufletului, care ne ajută să ne deschidem către puterea uriaşă a transformării, a reînnoirii ce ne stă tot timpul la dispoziţie. Optimisticul răspunde vieţii. Nu încearcă să o controleze, ci să-i asculte mesajul. Optimisticismul este mai mult decât o atitudine, este o desăvârşire continuă, o creştere continuă, o experienţă de viaţă continuă.
În 1978, la Universitatea din Pennsylvania, psihologii Martin Seligman, Lyn Abramson şi John Teasdale au realizat un studiu cu privire la diferenţele dintre optimişti şi pesimişti. Au folosit termenul stil explicativ pentru a descrie modul în care ne explicăm lucrurile care ni se petrec.
De exemplu, dacă un pesimist nu este angajat în urma unui interviu, el va interpreta evenimentul astfel: „Persoana care m-a intervievat nu m-a plăcut de cum am intrat pe uşă. Aşa se petrece întotdeauna. Nu voi face niciodată o impresie bună. Întotdeauna fac gafe la interviuri. Acesta era serviciul pe care mi-l doream şi l-am ratat. Nu voi obţine niciodată slujba pe care mi-o doresc“.
Acesta este stilul explicativ personal, universal şi permanent. Pesimistul se consideră responsabil pentru toate eşecurile din viaţa sa, reale sau imaginare. El vede într-un eşec o imagine reprezentativă a întregii sale existenţe şi simte că îi este imposibil să schimbe ceva.
Dacă un optimist nu este angajat, el va gândi: „N-am răspuns bine la nişte întrebări. De obicei fac faţă cu bine interviurilor, dar azi nu a fost să fie. Sunt multe alte oferte de lucru, sigur am s-o găsesc pe cea potrivită pentru mine.“
Acesta este stilul explicativ impersonal, impermanent şi specific. Prin atitudinea sa, optimistul nu ia eşecul pe cont propriu, îl consideră o situaţie temporară, un incident izolat, nu o măsură a întregii sale vieţi.
Care este stilul explicativ al optimisticului? Este cel transcendent. El va spune: „Bine, serviciul acesta nu e pentru mine. Mă abandonez Voinţei divine, a acelei puteri nevăzute care mă ghidează şi îmi conturează destinul. Am încredere că totul se petrece astfel dintr-un motiv anume, ce-mi va fi revelat cât de curând.“
TESTEAZĂ-TE
Cât de optimistic eşti? Care este atitudinea ta actuală cu privire la viaţă, la tine, la Dumnezeu? Care este stilul tău explicativ? Cum priveşti eşecul sau succesul?
Cât de simplă ţi-ai făcut viaţa? Care e reacţia ta faţă de frumuseţile naturii, faţă de copii sau animale? Cât loc laşi în viaţa ta pentru reflecţie şi meditaţie? Pentru bucurie? Pentru râs? Îţi este familiară atitudinea spiritual transformatoare sau ai nevoie de un impuls?
Cu toţii suntem optimistici într-o anumită măsură. Întrebările de mai jos nu conţin un test, ci o invitaţie la introspecţie. Nu există răspunsuri corecte sau greşite. Trebuie doar sinceritate.
Răspunde cu un număr – de la 1 la 5 – care te descrie cel mai bine:
1 – niciodată,
2 – rareori,
3 – uneori,
4 – deseori,
5 – întotdeauna.
Noi, oamenii, trăim sub semnul paradoxului: depindem de planul fizic pentru a supravieţui şi totuşi tânjim după puteri metafizice pentru a deveni cu adevărat vii aici, pe Pământ. Suntem prinşi între dorinţa de siguranţă şi nevoia ardentă de libertate, între fuga continuă pentru a ne proteja viitorul şi năzuinţa fierbinte de a trăi clipa, între lupta pentru supravieţuire şi aspiraţia spirituală.
Ce e de făcut? Care e soluţia? Suntem, de fapt, în căutarea optimisticismului. Odată descoperit, el ne va aduce splendoarea unei vieţi divine, trăite din plin, cu intensitate, cu înţelepciune, cu fericire.
BUCURĂ-TE DE CE E MAI BUN
Cuvântul optimisticism are numeroase conotaţii. Rădăcina sa – opt – provine din latinescul optare – a alege. Opt este de asemenea rădăcina lui optic – a vedea şi a lui optimum – cel mai bun. Aceasta este de altfel definiţia optimismului – a vedea ce e mai bun în ceva sau în cineva. Cuvântul misticism provine din grecescul mystikos – mister; cea mai veche definiţie a misticului îl descrie drept cel iniţiat în mistere, în tainele dumnezeieşti rezervate celor puţini.
La rândul său, rădăcina misterului este grecescul muo – a închide simţurile. Însă aici nu e vorba de izolarea sau ascetismul sever ce-i caracterizează pe unii pustnici, ci de starea de minunare, de uimire pe care optimisticul o trăieşte atunci când se opreşte pentru a asculta bătaia de inimă a universului sau chemarea propriului suflet.
Însă cuvântul cheie este a alege. Fiecare are această putere – de a alege aici şi acum să devină optimistic. Fiecare poate opta pentru un nou şi superior punct de vedere ce implică o viziune expansionată, miraculoasă prin profunzimea ei. Dacă optimistul priveşte cu doi ochi, optimisticul priveşte cu trei: cei doi ochi vizibili şi cel de-al treilea ochi, cel ce conferă perspectiva interioară, mistică, spirituală, plină de înţelepciune.
Optimistul gândeşte: „Viaţa mea este plină de fericire. Totul are sens şi semnificaţie. Prefer să caut motivele de bucurie, nu pe cele de tristeţe; prefer să acţionez într-un mod creator, în loc să mă complac în teamă. Găsesc iubirea oriunde aleg să o caut.“
Optimisticul afirmă: „Viaţa mea este plină de fericire, pentru că e parte integrantă a unei Creaţii infinite, superioară mie. Totul are sens şi semnificaţie, pentru că mă identific cu ceea ce îmi este superior. Mă expansionez dincolo de limitele trupului meu, dincolo de bariera timpului, în eternitate.
Nu mă tem, pentru că ştiu că eu sunt mai mult decât acest corp fizic, iar el nu poate avea putere asupra mea. Trăiesc iubirea lui Dumnezeu ce există pretutindeni, deci implicit în mine. Ştiind că sunt atât de iubit, îi pot iubi şi pe ceilalţi, fără nicio teamă.“
Astfel, dacă optimistul are parte de ce e mai bun în această lume, optimisticul se bucură de ce e mai bun din ambele lumi: cea materială şi cea spirituală, cea fizică şi cea metafizică, cea de aici şi cea de Dincolo.
ABANDONEAZĂ-TE LUI DUMNEZEU
Optimisticismul este, în ultimă instanţă, un proces de acordare cu mesajele sufletului, care ne ajută să ne deschidem către puterea uriaşă a transformării, a reînnoirii ce ne stă tot timpul la dispoziţie. Optimisticul răspunde vieţii. Nu încearcă să o controleze, ci să-i asculte mesajul. Optimisticismul este mai mult decât o atitudine, este o desăvârşire continuă, o creştere continuă, o experienţă de viaţă continuă.
În 1978, la Universitatea din Pennsylvania, psihologii Martin Seligman, Lyn Abramson şi John Teasdale au realizat un studiu cu privire la diferenţele dintre optimişti şi pesimişti. Au folosit termenul stil explicativ pentru a descrie modul în care ne explicăm lucrurile care ni se petrec.
De exemplu, dacă un pesimist nu este angajat în urma unui interviu, el va interpreta evenimentul astfel: „Persoana care m-a intervievat nu m-a plăcut de cum am intrat pe uşă. Aşa se petrece întotdeauna. Nu voi face niciodată o impresie bună. Întotdeauna fac gafe la interviuri. Acesta era serviciul pe care mi-l doream şi l-am ratat. Nu voi obţine niciodată slujba pe care mi-o doresc“.
Acesta este stilul explicativ personal, universal şi permanent. Pesimistul se consideră responsabil pentru toate eşecurile din viaţa sa, reale sau imaginare. El vede într-un eşec o imagine reprezentativă a întregii sale existenţe şi simte că îi este imposibil să schimbe ceva.
Dacă un optimist nu este angajat, el va gândi: „N-am răspuns bine la nişte întrebări. De obicei fac faţă cu bine interviurilor, dar azi nu a fost să fie. Sunt multe alte oferte de lucru, sigur am s-o găsesc pe cea potrivită pentru mine.“
Acesta este stilul explicativ impersonal, impermanent şi specific. Prin atitudinea sa, optimistul nu ia eşecul pe cont propriu, îl consideră o situaţie temporară, un incident izolat, nu o măsură a întregii sale vieţi.
Care este stilul explicativ al optimisticului? Este cel transcendent. El va spune: „Bine, serviciul acesta nu e pentru mine. Mă abandonez Voinţei divine, a acelei puteri nevăzute care mă ghidează şi îmi conturează destinul. Am încredere că totul se petrece astfel dintr-un motiv anume, ce-mi va fi revelat cât de curând.“
TESTEAZĂ-TE
Cât de optimistic eşti? Care este atitudinea ta actuală cu privire la viaţă, la tine, la Dumnezeu? Care este stilul tău explicativ? Cum priveşti eşecul sau succesul?
Cât de simplă ţi-ai făcut viaţa? Care e reacţia ta faţă de frumuseţile naturii, faţă de copii sau animale? Cât loc laşi în viaţa ta pentru reflecţie şi meditaţie? Pentru bucurie? Pentru râs? Îţi este familiară atitudinea spiritual transformatoare sau ai nevoie de un impuls?
Cu toţii suntem optimistici într-o anumită măsură. Întrebările de mai jos nu conţin un test, ci o invitaţie la introspecţie. Nu există răspunsuri corecte sau greşite. Trebuie doar sinceritate.
Răspunde cu un număr – de la 1 la 5 – care te descrie cel mai bine:
1 – niciodată,
2 – rareori,
3 – uneori,
4 – deseori,
5 – întotdeauna.
1. Simţi că eşti pregătit să te transformi atunci când circumstanţele din viaţa ta o cer?
2. Consacri zilnic un timp anume meditaţiei sau rugăciunii?
3. În drumurile tale, te opreşti adeseori pentru a admira florile?
4. Cât de des dialoghezi cu copiii pe care îi întâlneşti?
5. Ai urmărit vreodată să comunici cu animalele?
6. Cât de des contempli cerul?
7. Eşti adeptul filosofiei de viaţă care nu ia lucrurile prea în serios?
8. Trăieşti sentimentul de recunoştinţă pentru ceea ce ţi-a dăruit viaţa?
9. Ai trăiri spirituale de vârf, momente de culme sau de extaz?
10. Vezi aspectul plin de umor al situaţiilor cu care te confrunţi?
11. Când eşti confuz sau dezorientat, ai încredere că o forţă divină superioară te va ajuta să treci peste greutăţi?
12. Când citeşti relatări despre fenomene miraculoase paranormale, eşti fascinat de misterul din spatele lor?
13. Cât de des trăieşti sentimentul de a fi pasionat de ceva?
14. Cât de des reuşeşti să-ţi menţii echilibrul în situaţiile în care totul în jurul tău pare că se prăbuşeşte?
15. Consideri că fericirea are o forţă mai mare decât suferinţa?
16. Cât de des îţi pui dorinţe când vezi stele, raze de lună sau curcubeie?
17. Cât de des vezi înţelesuri aflate dincolo de convingerile majorităţii?
18. Cât de des te învoieşti de la serviciu pe motiv că eşti bolnav, dar pentru a avea de fapt o zi de relaxare?
19. Te bucuri de lucrurile mărunte?
20. Îţi asculţi intuiţia?
21. Consideri că momentele de suferinţă din viaţa ta sunt profesori sau dictatori?
22. Îţi păstrezi mintea deschisă, chiar şi atunci când nu înţelegi ce se petrece?
23. Îţi faci timp pentru mici gesturi de atenţie faţă de ceilalţi?
24. Cât de des ceri – şi aştepţi – un miracol?
25. Crezi că ai dreptul divin de a trăi o viaţă fericită şi plină de pace, chiar şi în mijlocul dezastrelor şi suferinţelor?
26. Crezi că ai puterea şi responsabilitatea de a aduce în vieţile celorlalţi bucurie şi perspective spirituale?
27. Eşti conştient de ritmurile naturii şi te simţi integrat în ele?
28. Când vremea este întunecată, apreciezi în continuare frumuseţea mai subtilă a cerului, dispoziţiile schimbătoare ale norilor, răcoarea aerului?
29. Pui mare preţ pe plăcere?
30. Cât de des te confrunţi cu fenomene de sincronicitate?
31. Laşi perfecţionismul în seama lui Dumnezeu?
32. Te simţi tânăr, indiferent de vârsta ta biologică?
33. Meditezi vreodată la motivul pentru care te afli aici, pe Pământ?
Alege varianta de răspuns care ţi se potriveşte cel mai bine.
34. Când urmăreşti jurnalul de la ora 17, cu toate ştirile despre dezastre, ai tendinţa să:
a. Te pregăteşti pentru trecerea în lumea de dincolo;
b. Accepţi faptul că suferinţa face parte din viaţa noastră de pe Pământ;
c. Te rogi la Dumnezeu pentru ca lucrurile să se îndrepte;
d. Schimbi postul de ştiri cu cel de desene animate;
e. Îţi trăieşti de acum înainte viaţa într-un mod cât mai conştient şi plin de însemnătate.
35. Vecinul tău îţi face o vizită şi îţi spune că a construit o navă spaţială. Mâine pleacă pe Lună şi te invită să-l însoţeşti. Ce spui?
a. Îl întrebi ce a băut de dimineaţă;
b. Te întrebi dacă ai de unde să cumperi acolo pastă de dinţi;
c. Fugi să-ţi cumperi haine potrivite climei lunare;
d. Îi spui: Da.
e. Îi spui: Da, dar nu avem nevoie de nava spaţială!
36. Ce faci când auzi vocea inimii?
a. Dai sonorul MP3-ului mai tare;
b. Îţi spui că totul e doar în imaginaţia ta;
c. O întrebi dacă poate reveni mai târziu;
d. Te opreşti pentru a o asculta;
e. O inviţi la un dialog.
La primele 33 de întrebări acordă-ţi un punct pentru „niciodată“, 2 „pentru rareori“, 3 pentru „uneori“, 4 pentru „deseori“, 5 pentru „întotdeauna“.
Calculează acum punctele obţinute. La ultimele trei întrebări, acordă-ţi un punct pentru fiecare A, 2 puncte pentru fiecare B, 3 puncte pentru fiecare C, 4 puncte pentru fiecare D, 5 puncte pentru fiecare E.
• Între 185-160:
Felicitări! Coeficientul tău de optimisticism este foarte ridicat. Apreciezi viaţa şi te bucuri de ea. Te simţi în legătură cu Dumnezeu, cu natura, cu sufletul tău; eşti pasionat şi plin de compasiune. Îţi asumi responsabilitatea pentru menirea ta spirituală pe acest pământ: ştii să râzi.
• Între 159 – 130:
Foarte bine. Ai parcurs cale lungă pe linia optimisticismului. Uneori ai tendinţa să te îndoieşti de puterea iubirii divine şi de resursele tale spirituale, dar cea care te scoate la lumină este mintea ta deschisă.
• Între 129-90:
Oh-oh. Se pare că ai o mică problemă în a te decide dacă viaţa este foarte frumoasă sau este doar o şansă de a te simţi bine. Ai ceea ce trebuie, dar mai e necesară o doză bună de încredere şi credinţă.
• Între 89-60:
Este cu putinţă să fi negat faţă de tine însuţi latura spirituală, Sinele tău dumnezeiesc? Dacă este aşa, începe să cauţi această latură spirituală. Descoper-o şi amplifică-ţi încrederea în posibilitatea de a atinge extazul.
• Între 59-37:
Pericol! Pulsul optimisticismului în scădere! Porneşte sistemele de menţinere a vieţii! Adu-ţi aminte, nu e niciodată prea târziu să faci loc în viaţa ta iubirii, pasiunii, entuziasmului, generozităţii, umorului, încrederii, păcii, bucuriei.
